adulmec pielea fierbinte a noptii. lucrurile par mai departe sau oarecum dizolvate in cantecul unor greieri nebuni de caldura. am amortit incercand sa nu ma misc. vreau doar sa prelungesc clipa dintre somn si trezie. nu incerc sa misc. nu vreau sa stiu dac pot.
latratul unui caine imi explodeaza brus in creier si in trup . la naiba, acum sunt conștient de trup. cu toată ciuda am devenit constient de nemiscarea mea . mai bine ma dau batut. hai sa incerc sa misc degetul mare de la piciorul drept. sau stang. dret sau stang. drept sau stang?hai odata! nimic. nimic. nimic.
cainele s-a oprit din latrat. o fi trecut cineva pe strada. vreun betiv. betivii trec. toate trec, doar eu raman aici nemiscat.
asa -mi vine cateodata sa sparg cerul cu fruntea! nici macar nu ar fi nevoie sa ma inalt. fruntea mea ajunge deja pana la cer. trupul meu contrazice legile anatomiei.nici nu stiu daca anatomia are legile ei. anatomia pare mai mult o geografie. asa ca e normal ca relieful trupului meu sa fie strabatut de rauri de sudoare si fruntea mea sa ajunga undeva pana la cer. deci pot sa sparg cerul cu fruntea. cerul e casant. se sparge atat de usor. e destul sa ma incrunt si spragenele mele se izbesc de albastrimile lui lucioase stralucitoare. ma intreb, totusi ce o fi dincolo? dincolo de cer poate fi o alta nemiscare. daca nu exista nimic? nu vid, ci nimic. nimicul e mult mai inspaimantator decat vidul.
greierii au tacut sfasiati de lumina zorilor. e dimineta. se aud pasi. oameni si pasi. simt o emotie ciudata ca o asteptare. nu-mi dau seama daca astept sau mi-e teama ca ar putea sa dea buzna in salon cineva. infirmiera sau asistenta. salonul isi recapata zidurile in fiecare dimineata. aerul se subtiaza ca un coridor foarte lung si ingust. e tot mai putin. o gramada de oameni invadeaza incaperea mica si sterila in care noaptea a capitulat cu toti greierii ei.
-buna dimineata! cum ai dormit? nu stiu, raspund eu. ma gândesc ca ar trebui intrebat cainele galben din curtea spitalului si betivii care tropotesc pe trotuare si greierii descreierati de caldura.
un termometru din plastic imi este inghesuit la subsoara in timp ce sunt saltat mai sus pe perna. sabotii troncanesc pe linoleumul verde indepartandu-se in cadenta aproape militara, aproape razboinica a zilei care incepe.
